Teatre din București

0
85

Când spunem teatrul românesc ne gândim instataneu la o întreagă pleiadă de actori și de scriitori români care a marcat acest teritoriu al lumii aflate pe o scenă. Despre teatrul nostru românesc documentele notează că până în secolul al XIX, la noi în țară puteau fi întâlnite doar spectacole – create ca niște mici piese de teatru de fapt, care se desfășurau pe la curțile boierilor. Teatrul românesc avea să își marcheze cu adevărat teritoriul în 1848 – moment revoluționar și totodată evolutiv important din istoria României. Instaurarea regimului comunist în România va genera profunde schimbări și în ceea ce privește teatrul, bineînțeles – sau, mai bine zis, mai ales. Iată câteva repere interesante ale parcursului teatrului românesc (bucureștean, căci o istorie a teatrului ieșean, spre exemplu, ar ocupa pagini întregi); în 1852 se deschidea Teatrul cel Mare din Bucureşti, primul director fiind Costache Caragiale (prima reprezentaţie are loc la 31 decembrie 1852 cu piesa „Zoe sau Un amor românesc”); în 1864, Teatrul cel Mare devine instituţie publică de cultură când, printr-un decret semnat de primul ministru de atunci, Mihail Kogălniceanu, „s-a hotărât să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională”. alte vremuri, alte situații…Naționalizarea din 1948 va determina dispariția teatrelor particulare și apariția – în toată țara, a teatrelor de stat.

Loading...

Temele teatrului românesc din vremuri vechi se inspirau din însăși societatea – o interminabilă sursă de inspirație, știut fiind că năravurile sociale nu prea se schimbă, așa cum nu se schimbă nici năravul (pentru a parafraza un vechi proverb).  Puteți spune că de atunci și până acum nu s-au schimbat prea multe, teatrul românesc oglindind aceleași defecte ale societății – și poate tocmai de aceea ne ducem la teatru. Pe scurt, iată o lista a celor mai reprezentative teatre din București. Unele dintre ele au o poveste mai amplă, precum și vechimea lor – amplă, altele, mai tinere, își crează povestea pe parcurs.

1. Teatrul Național București (TNB)

Se află pe Bvd. Nicolae Bălcescu nr. 2. Are o vechime de peste 160 de ani. E definit drept un “brand cultural național şi unul din principalii generatori de imagine a României”. Sediul inițial al teatrului nu mai există. Clădirea actuală a fost inaugurată în iarna anului 1973, cu trei săli de spectacol- Sala Mare, Sala Mică şi Sala Atelier urmând ca după modificările din 1978 să apară o a patra, Sala Amfiteatru. În prezent, Teatrul Național București reprezintă un spațiu românesc de standard european: dotat nu doar cu 7 spații de joc (şase săli închise şi un amfiteatru în aer liber) în care se joacă spectacolele din repertoriul curent (40 de titluri, ci și cu ample foaiere destinate expozițiilor de diverse facturi, o sală de lectură pentru documentare teatrală – spații în care se pot derula proiecte diverse, transdisciplinare-, și, în perspectivă, cu un viitor Muzeu al TNB, o librărie, baruri, cafenele, un restaurant etc. menite să atragă un mare număr de vizitatori pe tot parcursul zilei, nu doar în preajma reprezentaţiilor scenice.

Teatrul Național București (TNB)

Locație: GMaps

2. Teatrul Țăndărică

Se află pe str. General Eremia Grigorescu nr. 24. Teatrul de Păpuşi şi Marionete Ţăndărică a fost fondat în anul 1945, iar prima sa secţie, cea de marionete, a fost condusă de actriţa Lucia Calomeri, ajutată de scenografii Elena Pătrăşcanu, Alexandru Brătăşanu, Lena Constante şi Ileana Popescu. Din prima echipă de artişti făceau parte regizorul Nicolae Massim şi marionetiştii: Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol, Lucia Georgescu ş.a. În 1949, Margareta Niculescu (actualul preşedinte de onoare UNIMA), noul director al instituţiei, a pus bazele secţiei de păpuşi a teatrului, împreună cu Renee George Silviu (director de scenă) şi Ştefi Nefianu, Fifi Bradu, Rita Stoian, Carmen Stamatiade – artişti păpuşari. Lor li s-au alăturat mai târziu artiştii plastici: Liviu Ciulei, Ella Conovici, Ioana Constantinescu, Mioara Buescu, regizorul Ştefan Lenkisch, artiştii păpuşari: Brânduşa Zaiţa Silvestru, Justin Grad, Mişu Prujinski, Costel Popovici, Valeriu Simeon etc. Aici au montat regizorii: Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Cristian Pepino, Victor Ioan Frunză, Ildiko Kovacs, Irina Niculescu, Felix Alexa, Ion Caramitru ş.a. Teatrul Țăndărică este un puternic promotor al teatrului de animație din România și al educației prin artă. În prezent, Sala Țăndărică are o capacitate de 300 de locuri. Sala Anima Studio de 50 de locuri este reconvertită dintr-un fost depozit și găzduiește spectacole de teatru de animație pentru adolescenți și adulți.

Loading...

Teatrul Țăndărică

Locatie: GMaps

3. Teatrul Ion Creangă

Se află în Piața Amzei nr. 13, dar starea actuală e cea de renovare. E un teatru pentru copii, înființat în 1964. Sediul inițial al teatrului a fost în Piața Lahovari, până în 1976, an în care teatrul s-a mutat într-un nou sediu în Piața Amzei. Teatrul Ion Creangă este în subordinea Consiliului General al Municipiului București și e finanțat de la bugetul local, la fel ca majoritatea teatrelor de stat. Misiunea sa este de a crea şi promova spectacole de teatru de înaltă valoare artistică, de a coordona şi implementa programe de cercetare şi proiecte educative destinate copiilor între 0 şi 12 ani, educatorilor și părinților.

Teatrul Ion Creangă

Locatie: GMaps

Loading...

4. Teatrul de Comedie (Sala Radu Beligan, Sala Studio)

Se află pe Str.Sfântul Dumitru nr. 2. A fost înființat în toamna lui 1960 de către regretatul actor și regizor Radu BeliganAre un repertoriu dedicat genului comic în marea sa diversitate, de la Shakespeare, Cehov sau Gogol la comedia bulevardieră, teatrul absurdului sau comedia neagră. de fapt, încă de la crearea sa, Teatrul de Comedie, sub directoratul lui Radu Beligan, a găsit o formă de a promova spectacole de valoare, clasice, moderne într-o formă avangardistă, sub o mască a comediei, pentru a evita cenzura comunistă. Ca un fapt inedit și dacă doriți să știți, clădirea în care activează încă de la început Teatrul de Comedie, a găzduit, în perioada interbelică, teatrul de revistă Alhambra-Excelsior, transformat în anii 50 ai secolului trecut în Teatrul Tineretului.

Teatrul de Comedie

5. Teatrul de Comedie – Sala Nouă

Se află pe Str.Sfanta Vineri nr. 11. Sala Nouă a Teatrului de Comedie, aflată în zona Piața Unirii, este folosită cel mai des pentru reprezentațiile artiștilor tineri. Mai precis, în 2009 a fost inaugurată Sala Nouă a Teatrului de Comedie, cu menirea de a promova spectacole de avangardă realizate de regizori tineri, creându-se astfel un echilibru de care era nevoie și anume acela între teatrul clasic și cel contemporan.

Teatrul de Comedie - Sala Nouă

6. Teatrul Odeon

Se află în Calea Victoriei nr. 40-42. Este un teatru de repertoriu fondat în 1946. Se află în locația actuală din centrul Bucureștiului din 1974. Se află într-o clădire monument istoric (căreia în 2011 i s-a serbat centenarul). La începutul sec. XX, din inițiativa lui Emil Lahovary, proprietar, arhitectul Grigore Cerchez a conceput un ansamblu arhitectural de anvergură: Teatrul Comedia situat pe latura dinspre str. Academiei, dar cu fațada orientată către Calea Victoriei, flancat de două corpuri laterale, către nord magazine și apartamente și către sud, Hotel Majestic. Teatrul a fost inaugurat pe 25 decembrie 1911 urmat de aripile laterale independente – Hotel Majestic și corpul nordic cu apartamente și magazine, configurând astfel cele două pasaje. Teatrul a suferit unele transformări către jumătatea secolului, amplificarea sălii, înălțarea scenei și introducerea unor corpuri de legătură cu aripile laterale – anexe ale scenei – peste cele două pasaje.
Bombardamentele din 1945 au afectat atât teatrul, cât și corpurile laterale, în special cel nordic care a fost parțial refăcut. Până în anii 60 ansamblul și-a păstrat integritatea fizică, însă cu schimbarea funcțiunilor. Fosta casă a fost transformată în librăria Cartea Rusă, iar Hotel Majestic a fost scos din funcțiune. În anul 1974, Sala Comedia a Teatrului Național devine Sala Majestic a Teatrului Giulești, teatru care în anul 1990 își schimbă denumirea în Teatrul Odeon. La subsolul teatrului se află Sala Studio, flexibilă și multifuncțională, a cărei podea, formată din platforme modulare, permite organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante.

Teatrul Odeon

7. Teatrul de Revistă Constantin Tanase

Se află pe Calea Victoriei 33. La Teatrul de Revista Constantin Tănase se poate întâlni un gen de teatru care îmbină într-un mod specific gustul montărilor de fast cu satira socială și cetățenească.
Teatrul de revista Constantin Tănase s-a născut pe dată de 23 mai 1919, când pe strada Academiei, pe locul unde funcționase Grădina de Vară „Amicii orbilor” a fost pusă piatra de temelie a Grădinii „Cărăbuș”. După Compania Cărăbuș (1919 – 1939) și după dispariția marelui actor popular “C. Tănase” (1945), Teatrul a funcționat sub alte denumiri temporare (Ansamblul de Estradă, apoi Teatrul de Stat de Estradă și, în 1962 Teatrul satiric – muzical “C. Tănase”) până în anul 1990 când a primit titulatura Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”. Până în 1991, Teatrul “C-tin. Tănase” a beneficiat de trei scene permanente: Sala Savoy (Calea Victoriei 33-35), Sala Victoria (Calea Victoriei 174) și Grădina Boemă. În prezent beneficiază de scena sălii Savoy și de Teatrul de Vara Herăstrău, unde au loc spectacolele Stagiunii Estivale.

Teatrul de Revista Constantin Tănase

8. Teatrul Evreiesc de Stat

Se află pe Str. Iuliu Barasch 15 și are o capacitate de 200 de locuri în sală. Teatrul Evreiesc din România are o tradiție de 141 de ani, inaugurat fiind la 19 august 1876, la Iași, în vestită grădină de vara “Pomul verde”, când artistul și scriitorul Avram Goldfaden (1840-1908) a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume, prezentând un spectacol cu propria sa trupă. Una dintre primele cronici la reprezentațiile lui Goldfaden purta semnătura celui mai de seamă poet român, Mihai Eminescu, care aprecia jocul actorilor drept “foarte bun”. După o serie de reprezentații, Goldfaden și trupa lui s-au mutat la București, jucând și în orașele prin care treceau: Botoșani, Galați, Brăila. Succesul obținut l-a stimulat pe Goldfaden să creeze noi lucrări dramatice (printre altele, piesele istorice Sulamit, Iosif în Egipt, Iudith și Holofern), legate de cele mai adânc înrădăcinate tradiții culturale evreiești, din care a preluat mai toate elementele ce conțineau măcar un sâmbure de teatralitate.

Teatrul Evreiesc de Stat

9. Teatrul Nottara

Se află pe Bulevardul Magheru 20. În 1946 a apărut teatrul în care astăzi funcționează Teatrul C.I. Nottara cu cele două săli de spectacol. Imobilul este format din două blocuri distincte, care adăpostesc funcții diferite: blocul din B-dul Take Ionescu, nr. 20 (astăzi B-dul Magheru) și blocul din Strada Jules Michellet, nr. 2. El a fost proiectat cu spații pentru două teatre, spații pentru garsoniere și apartamente, spații pentru prăvălii și pentru diversele instalații necesare. Cele două teatre, care funcționau în el – Teatrul Odeon și Teatrul Studio – formau un corp care, din punct de vedere volumetric, ocupă subsolul, parterul și etajele 1, 2 și 3 din Blocul din Strada Jules Michellet, nr. 2, având pătrunderi parțiale la subsol, parter și etajele 1 și 2 în blocul din B-dul Take Ionescu, nr. 20. Sala mare de spectacol – Teatrul Odeon – se desfășura la parter pe o suprafață de 330 mp, la balcon de 190 mp și la loji de 80 mp. Societatea Națională de Construcții Sonaco, a inginerului Liviu Ciulley, va începe construcția imobilului în campania anului 1943, dar va întâmpina o serie de greutăți din cauza condițiilor de război. În luna august 1946, imobilul era terminat la roșu, Teatrul Odeon își aștepta inaugurarea în stagiunea de toamnă, Teatrul Studio era finalizat 80%, iar o bună parte din apartamente aveau finisajele terminate.  În imobilul prezentat mai sus va funcționa, pentru scurtă vreme, Teatrul Odeon, care-și va deschide porțile în noiembrie 1946 cu spectacolul Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, pus în scenă de Ion Șahighian. Pe scurt, teatrul C.I. Nottara a fost fondat în 1947, ca Teatrul Armatei, căpătând mai târziu, în 1960, drept patronimic, numele actorului Constantin I. Nottara.

Teatrul Nottara

10. Teatrul Bulandra (Sala Toma Caragiu&Studio Space)

Se află pe Str.Jean Louis Calderon 76A. A fost înființat în 1947, în jurul personalității remarcabile a Luciei Sturdza Bulandra. În 1991, la inițiativa regizorului Elie Malka, teatrul devine membru al Uniunii Teatrelor din Europa, cel mai important for teatral continental fondat de Giorgio Strehler, alături de renumite companii teatrale precum: Odeon Theatre de l’Europe, Piccolo Teatro di Milano, Teatre Lliure de Barcelona etc. Clădirea principală de teatru a fost redenumită în 2011 după directorul anterior al Teatrului Bulandra, actorul, regizorul de film și teatru Liviu Ciulei. Cei mai mulți actori români de frunte au fost descoperiți și remarcați de Liviu Ciulei: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Clody Berthola, Gina Patrichi, Ileana Predescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Irina Petrescu, Virgil Ogășanu, Rodica Tapalagă, Ion Caramitru. În calitate de director de scenă, Ciulei s-a interesat atât de autori clasici, moderni cât și contemporani: Shakespeare, Gorki, Büchner, Tennessee Williams, O´Neill și Foster. Sub conducerea lui Ciulei, Lucian Pintilie a lucrat ca director rezident la Bulandra. În ciuda tuturor dificultăților care au marcat anii ’80, au continuat să fie create producții de mare succes aici, precum: Tartuffe,  Hamlet (regia Alexandru Tocilescu) și multe alte spectacole remarcabile. În august 2002, Alexandru Darie devine directorul artistic al Companiei. Foarte curând începe să implementeze o nouă viziune artistică cu un spectru mult mai larg.

Teatrul Bulandra (Sala Toma Caragiu&Studio Space)

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here