Pentru a răspunde la întrebarea „care credit este mai bun pentru tine, în lei sau în valută?” va trebui să răspundem mai întâi la alte două întrebări: „la ce dobândă luăm creditul?” și „pe ce perioadă vom dori să luăm împrumutul?” (un an, doi ani, cinci ani, zece ani sau chiar mai mult).
Oferta de pe piața instituțiilor de credit este una destul de vastă, în momentul de față și prin urmare a o analiza în totalitate nu este un lucru foarte ușor. Există însă, în prezent, multe website-uri specializate care fac această comparație în locul dumneavoastră, fiind necesar doar a aplica anumite filtre (de genul tip de credit, perioadă de acordare etc.) pentru a vedea care este soluția cea mai avantajoasă, arătată la final de costul total creditului. De pe unele dintre aceste website-uri puteți chiar aplica direct pentru a obține împrumutul dorit.
Pentru început vom spune că diferența între un credit în lei și unul în valută, în condiții de acordare similare (aceeași sumă împrumutată exprimată fie în lei, fie în valută; aceeași perioadă de acordare, aceleași garanții etc.) va consta în dobândă și bineînțeles în valuta în care este exprimat.
Cum ne influențează cursul de schimb?
Contractarea împrumutului într-un anume tip de valută este importantă deoarece va introduce în ecuația noastră riscul valutar sau mai exact posibilitatea ca valuta respectivă să evolueze nefavorabil pentru noi. Spre exemplu, dacă noi suntem plătiți în lei iar creditul îl vom lua în euro, orice întărire a euro (adică orice creștere a euro față de leu) va face ca noi să plătim o rată mai mare în lei. Pe de altă parte însă, orice scădere a euro va fi în beneficiul nostru, în sensul că rata noastră va fi mai mică în lei și prin urmare, riscul valutar va acționa, de fapt în favoarea noastră.
Evoluția cursului valutar este însă greu de anticipat, mai ales atunci, când vorbim de credite ipotecare, luate pe perioade de 20-30 de ani. În ultimii ani, leul s-a depreciat relativ ușor, în raport cu euro.
Politicile autorităților precum scăderea deficitului bugetar ori a deficitului de cont curent au o mare influență asupra cursului de schimb. Spre exemplu, o reducere a deficitului balanței comerciale (importurile sunt mai mari decât exporturile), care este o componentă importantă a contului curent se poate realiza printr-o depreciere a leului, care va diminua astfel puterea de cumpărare a românilor și, pe cale de consecință apetitul lor de a consuma produse din import. Deficitul balanței comerciale poate fi diminuat și prin politici care să conducă la dezvoltarea ramurilor economice care produc deficitul balanței comerciale ori prin politici de stimulare a exporturilor.
Cele mai citite articole
Prin urmare, având în vedere deficitul balanței comerciale a României, pe viitor este posibilă continuarea deprecierii leului, pe termen lung. Mult mai greu de anticipat va fi evoluția leului în raport cu dolarul, deoarece, moneda noastră națională se raportează la dolarul american, în mare parte, prin intermediul euro; prin urmare orice mișcare în jos sau în sus a euro față de dolarul SUA (USD) va determina și o mișcare în jos sau în sus a leului față de moneda americană. Fluctuațiile leului față de USD vor fi astfel mai mari, inducând un risc valutar mai însemnat, care poate fi în defavoarea sau în favoarea noastră ,după cum am arătat deja.
Creditele în monede … mai exotice
Mult mai periculoase și mai greu de anticipat sunt mișcările de politică de curs de schimb făcute de băncile centrale. Spre exemplu, în urmă cu câțiva ani creditele în franci elvețieni se dovedeau a fi extrem de avantajoase, stabilitatea monedei elvețiene fiind însoțită și de perceperea unor dobânzi extrem de mici la împrumuturi, fapt care influența semnificativ costul total al creditului.
La un moment dat însă, Banca Națională a Elveției a hotărât să nu mai apere un anumit nivel de curs de schimb și nu a mai inervenit în piață, fapt care a făcut, ca într-o perioadă foarte scurtă de timp francul elvețian să crească abrupt pe piață, iar în raport cu leul să asităm aproape la o dublare a valorii sale, fapt care a dus și la dublarea valorii ratelor, cu consecința creșterii exponențiale a costului creditului sau chiar cu imposibilitatea achitării lui. În prezent, o astfel de evoluție este destul de improbabil să mai apară.
Practic, cei care au luat un credit în franci elvețieni, prin raportare la cineva care a luat un credit similar ca valoare în lei, au fost în câștig în prima parte a perioadei, când riscul valutar nu s-a manifestat, iar dobânzile la creditul în franci elvețieni erau susbstanțial mai mici (chiar și de 2-3 ori mai mici), ișind însă în pierdere în a doua parte a perioadei, când evoluția francului elvețian a dus la dublarea valorii ratelor, socotite în lei.
Pentru a spune însă dacă, per total unul dintre acei solicitanți de credite au fost sau nu în câștig ar trebui să vedem exact care a fost perioada pe care cei cu împrumuturile în franci au plătit dobânzi mici și care a fost diferența între dobânzile percepute. Spre exemplu, cineva care a luat un credit în franci elvețieni pe o perioadă mai scurtă de timp – să presupunem că pe șapte ani – și a prins doar în ultimul an evoluția nefavorabilă a cursului de schimb este posibil să fi ieșit în câștig comparativ cu cineva care a luat un credit în lei și a plătit pe toată perioada dobânzi de 2-3 ori mai mari.
Atenție
Practic, atunci când luăm un credit în lei (sau în orice altă monedă) cu dobândă mai mare, dar nu avem risc valutar, am inclus încă de la început acel risc valutar (sau o mare parte a sa) în costul creditului. În celălat caz – când luăm un credit în altă monedă cu dobândă mai mică, raportându-ne însă la creditul fără risc valutar, dar cu dobândă mai mare – nu ne asumăm plata acelei diferențe în plus, de dobândă, dar ne asumăm un risc valutar, care poate să apară, să nu apară, sau să acționeze chiar în favoarea noastră.
