Coniacul și whisky-ul sunt principalele candidate la primul loc în topul popularității, atunci când vine vorba despre băuturi distilate. Deși fac parte din aceeași categorie, iar, uneori, pot fi confundate și din punct de vedere al aspectului, cele două băuturi au caracteristici definitorii diferite. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, vom face o prezentare a fiecăreia dintre ele, evidențiind aspectele care le apropie și care le deosebesc.
Ingredientele și procesul de producție
Atât whisky-ul cât și coniacul se obțin prin distilare, așa că din acest punct de vedere putem vorbi despre un element comun. Dacă ne referim la ingrediente, lucrurile stau însă cu totul diferit, adică nu există nicio asemănare. Astfel, orice tip de coniac se obține doar prin distilarea vinului din anumite soiuri de struguri albi, în timp ce pentru a obține whisky, se distilează cereale. Orzul este cel mai folosit pentru a obține un whisky de calitate, însă se mai folosesc și grâu, porumb, orez sau alte cereale.
Originea controlată
Whisky-ul a fost produs pentru prima dată în Irlanda, apoi metoda a fost preluată de scoțieni, care au îmbunătățit-o și au făcut această băutură cunoscută în întreaga lume. Licoarea a prins foarte bine și în Statele Unite, astfel că, în prezent, există trei regiuni distincte recunoscute pentru că produc whisky de calitate. Pentru ca whisky-ul produs de ei să nu fie confundat cu unul din alte regiuni, scoțienii și-au denumit produsul „scotch”, iar irlandezii apelează la termenul de „whiskey” sau „irish whiskey”. Americanii îi spun „whisky” și tot ei produc o băutură similară din porumb, care a fost denumită „bourbon”.
În cazul coniacului, lucrurile sunt ceva mai simple, existând o singură regiune în care se produce băutura autentică. Este vorba despre regiunea viticolă Cognac, din Franța, acolo unde băutura se produce doar din trei soiuri de struguri albi cultivate aici și se ține în butoaie confecționate din lemnul stejarilor care cresc în zonă. Evident că băutura poate fi produsă și în alte părți ale lumii, însă niciun alt produs similar nu poate fi denumit „cognac” (românizat „coniac“) decât dacă provine din această regiune.
Maturarea
Cele mai citite articole
În ambele cazuri, cu cât băutura este mai veche cu atât este mai bună, maturarea fiind un procedeu specific la care apelează producătorii. În cazul coniacului, maturarea se face în butoaie de stejar, iar lemnul trebuie să provină doar din două păduri aflate în apropierea regiunii Cognac. Butoaiele sunt depozitate în pivnițe speciale în care sunt lăsate sa se inmulteasca paianjenii, care protejează recipientele în mod natural de cari. Înainte de a fi consumat, coniacul se lasă la maturat cel puțin doi ani.
Și producătorii de whisky apelează la butoaiele de stejar pentru a depozita bautura. În Statele Unite, este preferat lemnul de stejar alb american, în timp ce în Europa, fiecare distilerie preferă anumite tipuri de stejar. Regula este ca arborele să aibă cel puțin 80 de ani, să fie drept și cu rădăcinile sănătoase.
Gustul
Un neinițiat poate confunda cu ușurință aroma celor două băuturi, însă persoanele cu un gust mai dezvoltat vor sesiza anumite diferente. Coniacul are o aromă ușor fructată, preluată din boabele strugurilor care stau la originea băuturii. De aceea, chiar și o persoană care nu agreează băuturile distilate ar prefera un strop de coniac în locul unui whisky.
De cealaltă parte, whisky-ul te face să îi simți tăria de la prima înghițitură, iar aroma are o ușoară tentă de fum. Aceasta se datoreaza faptului că, în timpul procesului de producție, multe distilerii usucă orzul cu ajutorul jarului de turbă.
Acestea sunt principalele detalii care te pot ajuta să faci diferența între cele două băuturi și s-o savurezi pe fiecare cu mai multă plăcere.
