Stomatologia modernă oferă o serie de tratamente moderne de înlocuire a unuia sau a mai multor dinți lipsă, inclusiv prin utilizarea de implanturi dentare. Implanturile dentare sunt potrivite în cazul edentațiilor parțiale sau totale, dacă nu există contraindicații în acest sens (cauzate de starea de sănătate a pacientului.
Totodată, implantul dentar poate fi o opțiune atunci când este prezentă și o edentație unidentară, iar dinții învecinați sunt sănătoși. În caz contrar, se poate opta pentru o punte dentară.
Implantul dentar rezolvă și edentația terminală, cu lipsa dintelui stâlp posterior, în care lipsesc molarii și premolarii, de o parte și de cealaltă a arcadei dentare. În cazul edentațiilor totale există două opțiuni de tratament – proteza totală sau inserarea de implanturi dentare, cea din urmă fiind mult mai eficientă datorită faptului că stabilitatea este mai bună, dinții se simt și par naturali, iar masticația și vorbirea sunt mult îmbunătățite.
Care sunt contraindicațiile acestei proceduri?
Contraindicațiile vizează atât situațiile în care nu se recomandă anestezia, cât și cele în care intervențiile chirurgicale nu pot fi efectuate, din diverse motive, sau osteointegrarea nu poate avea succes.
Trebuie menționat că orice tratament de inserare a implanturilor, realizat fără a fi respectate condițiile osteointegrării sunt pasibile de eșec. De aceea este foarte important să existe o relație bazată pe încredere între pacient și medicul implantolog.
Astfel, medicul stomatolog va analiza cavitatea orală și va solicita anumite analize, pentru a stabili dacă implantul dentar este o bună soluție. Trebuie menționat faptul că limitarea acestui tip de tratament a scăzut considerabil, grație evoluției tehnologice.
Totuși, contraindicațiile pot fi împărțite în trei categorii:
Contraindicații absolute
Acestea apar atunci când pacientul suferă de afecțiuni severe, situații în care nu este recomandată anestezia sau intervențiile chirurgicale de orice fel. În această categorie intră:
- Tratamentul cu bifosfonați pentru osteoporoză sau cancer;
- Tulburările psihiatrice avansate;
- Tumorile maligne sau afecțiuni osoase severe;
- Chimio și radioterapie;
- Cardiopatii valvulare;
- Infarct recent;
- Tulburări de coagulare a sângelui.
Totodată, trebuie menționat și faptul că și pacienții ce nu au vârsta de 18 ani au contraindicații implant dentar datorită faptului că perioada de creștere nu s-a finalizat, iar oasele maxilare nu sunt definitive.
Mai trebuie menționat faptul că pacienții care au finalizat procedurile de chimio și radioterapie pot urma acest tip de tratament la 1 an de la finalizarea acestor, dacă analizele confirmă acest lucru.
Contraindicațiile relative
Acestea sunt mai permisive, dar trebuie realizate o serie de analize medicale pentru a stabili cu exactitate dacă pacientul poate fi candidat la un tratament cu implanturi dentare. În această categorie sunt incluse: diabetul, fumatul, consumul de alcool sau stupefiante, angina pectorală, bolile autoimune, graviditatea.
Contraindicațiile locale
Acestea pot avea legătură atât cu starea de sănătate generală, cât și cu cea a cavității orale. Sunt câteva situații în care inserarea implanturilor dentare nu poate fi realizată imediat: osul alveolar nu are dimensiunile potrivite pentru a susține un implant dentar, sinusurile maxilare ar putea interfera cu implantul, există hipersensibilitate sau alergie la materialul din care implantul este realizat (foarte rar), igiena orală este precară sau persoana suferă de bruxism.
Totuși, aceste contraindicații pot fi combătute dacă pacientul urmează indicațiile medicului dentist. În cazul în care osul alveolar este insuficient se va recurge la adiția oasoasă; în cazul sinusurilor maxilare se poate recurge la sinus lift; igiena precară se corectează, iar bruxismul se tratează cu ajutorul unor gutiere.
