Drumul către mântuire începe cu un regret și continuă cu pocăința. De foarte multe ori ni se pare că simplul regret valorează iertarea. Că o părere de rău echivalează cu pocăința. Regretul este omenesc, în timp ce pocăința înseamnă descoperirea lui Dumnezeu și înțelegerea păcatelor. Mai mult decât atât, să regreți este o acțiune omenească, să te pocăiești presupune că Dumnezeu a început să lucreze în tine. Pentru că nimic nu poate face omul fără ajutorul Domnului și lui Dumnezeu nu îi este nimic cu neputință!
Regretul este primul pas pe drumul către pocăință
Cu toții avem regrete: că am pierdut oameni de lângă noi, lucruri de care eram legați sau că nu am profitat de anumite oportunități. Regretul este doar o părere de rău pe care o simțim. De exemplu, dacă am procedat într-un mod incorect față de cineva. În acel moment simți o stare de remușcare – acestei senzații i se mai spune și căință. Chiar și din punct de vedere al dicționarului explicativ nu este pocăință.
Pentru că a te pocăi înseamnă căință pentru toate lucrurile negative pe care le-ai făcut. Înseamnă să începi să te schimbi și să nu mai faci nimic rău. Înseamnă să mergi pe calea mântuirii și să nu te mai uiți niciodată înapoi. Trebuie să fii asemenea lui Lot care a plecat din Sodoma și nu s-a mai uitat înapoi. Nu așa cum a făcut soția lui. Nu te vei transforma într-un stâlp de sare, ci, mai rău: nu vei ajunge să cunoști măreția Împărăției lui Dumnezeu.
Rugăciune, post și spovedanie – armele pocăiței!
Dumnezeu ne-a dat tuturor aceleași arme. Nu a nedreptățit pe nimeni și ne-a oferit fiecăruia dintre noi cheia către Împărăția Sa. Depinde doar de noi să îi cerem Lui să ne ajute să mergem împreună pe drumul pocăinței. Regretele sunt ale noastre, dar în pocăință suntem alături de El. Iar Domnul ne arată armele pe care ne putem baza: rugăciunea fierbinte, din suflet, postul cu trupul, gândul, fapta și vorba, precum și cea mai puternică dintre ele – spovedania.
Pocăință înseamnă să mergi pe drumul mântuirii și să nu te mai temi de nimic. Atunci când te vei împărtăși cu sângele Mântuitorului, tu vei fi vasul pe care El îl va umple și-l va menține plin de binefacerea iubirii și a credinței. Avându-l pe Iisus Hristos alături, nimic nu-ți poate sta în calea către mântuire!
Pocăința echivalează cu schimbarea completă întru Hristos!
Maria Egipteancă ne oferă cel mai elocvent model de pocăință. Ne arată că atunci când îl acceptăm pe Hristos în viața noastră, când îl căutăm și ne dorim să fim cu El în fiecare clipă a existenței, atunci ne pocăim cu adevărat. Nu doar că nu mai facem păcate, ci stăruim în a face fapte bune, în a-l ajuta pe aproapele nostru și în a ne constitui niște stâlpi ai credinței în comunitatea noastră. A ne pocăi înseamnă să ne schimbăm felul în care gândim, dar și în care simțim. Noi suntem ai Lui în trup și suflet. Dacă schimbăm doar unul dintre elemente fără să-l schimbăm și pe celălalt, atunci nu am schimbăm nimic.
Dumnezeu ne arată ce avem de făcut prin intermediul Sfintei Scripturi. Așa cum l-a învățat pe Solomon și pe toți înțelepții săi, răspunsul la întrebarea nostra despre pocăință este în Biblie. Avem posibilitatea de a ne îndrepta atât pe noi, cât și pe cei de lângă noi pe acest drum. Pocăința ne deschide drumul în ambele sensuri (între trecut și către viitor). Învățând să facem binele, cu siguranță că vom răsfrânge lucrarea Domnului și către ceilalți. Dumnezeu ne oferă mântuirea individual, dar ne permite să venim către El și cu ceilalți.
Este ca la slujba de la Biserică: cu cât sunt mai multe glasuri care-L strigă, cu atât mai puternic este glasul colectiv. Iar Dumnezeu vine pentru fiecare dintre noi, dar, în același timp, vine pentru noi toți. Se pogoară în flacăra vie a credinței fiecăruia dintre noi și ne dovedește în fiecare clipă a existenței noastre finite că este Viu. În Săptămâna Mare trece prin caznele vieții lumești și se ridică pe Dealul Căpățânii. Merge către Golgota sub povara Crucii Sale, apoi este răstignit și îngropat. Iar în cea de-a Treia zi Învie. În ziua de Paște, Dumnezeu ne arată tuturor care este finalitatea pocăinței: viața veșnică!
